Arta de a fi prieteni...2

Vine mai.Focul a cazut,dar tot aveti ceva planuri...O mica excursie pe la lacul Rosu...mmm...suna bine.Plecati cu transportorul,protestand impotriva manelelor
de pe coloana voastra sonora...Apoi discutii despre vama si planurile pentru vara va calmeaza rapid,plus ca ochii vostri mai erau ocupati sa caute buni...

La lac toti se imprastie,mai ramaneti 6 ce decideti sa va pierdeti timpul impreuna...
Faceti poze,cumparati suvenirui si mai faceti ceva:un juramant de prietenie...6 pustoaice cu 6 coliere la fel ce zic"pentru mine asta inseamna ceva,vreau sa fim prietene toata viata".De-ar fi fost asa usor...

Scoala din nou.Monotonia aduce prima pierdere.Refuzul de a intelege ca sunteti prietene si in afara scolii,in ciuda eforturilor depuse,va aduce cea de a doua pierdere.Ati ramas 4.Alea cu canta-mi povestea...Deja jucati rolul de psiholog una pentru cealalta,deja faceti tratate de pace,deja gustati din viata impreuna...

Vacanta va aduce ore de vorbit la telefon,plimbari kilometrice,probleme si nu de matematica...Sunteti separate oarecum,dar stiti ca sunteti prietene si sentimentul asta va da incredere si curaj.Reintanlirile sunt bestiale si chiar traiti cu impresia lui"impreuna pentru todeauna!"

Scoala din nou...Ceva incepe sa scartie...Un nu pot sa ies azi...Un nu cred in asta. Dar totusi nu vedeti.Voi cantati Baby si Ziua vrajitoarelor,va bucurati de momentele traite impreuna si va proiectati activitati de viitor...

Totusi ceva se intampla...ceva se schimba si intr-o zi va treziti ca nu mai sunteti cum erati,te indoiesti pana si de continuitatea grupului vostru!Te simti tradata si nu intelegi.Ai vrea sa dai timpul inapoi pan la plimbari pe malul bistritei,berea bauta pe deal,sfaturile voastre mature de pustoaice.Dar timpul nu se intoarce si in loc de ce vroiai inapoi primesti reprosuri.Reprosuri care nu rezolva,ci mareste prapastie intre voi...

Nu vrei sa le pierzi,dar nu stii cum sa opresti ceea ce se intampla...

Doar voi mai puteti decide ce se intampla.Spuneti un da care sa va deschida drumuri sau un nu care sa va inchida prietenia pentru todeauna...Arta de a fi prieteni e un lucru greu de inteles,mai ales cand ai de a face cu personalitati ce se dezvolta si asta intr-un context in care oamenii sunt ciudati.Din egoism sau din obisnuinta ne luam prietenii ca asigurati si uitam de necesitatile lor.Uitam ca nu sunt asigurati,ca se asteapta ca la fel cum ei sunt acolo pentru noi la nevoie,asa trebuie sa fim si noi pentru ei.Uitam ca au nevoie de huguri si uitam ca intr-o prietenie respectul e la baza.Prietenii iti sunt o famile si in familie orgoliul trebuie lasat la o parte.Nu face cel de langa tine pasul,fa-l tu,nu prea ai ce pierde! Viata nu iti da multe sanse reala si de aceea fiecare prieten pierdut e o comoara pierduta.Intr-un an de criza,ne permitem sa pierdem comori?Ma indoiesc.

De aceea daca aveti vreo problema cu vreun prieten,comunicati.In final asta e concluzia mea:comunicarea e la fel ca pensula pictorului...picteaza prietenia.Lucrurile spuse la timp,se rezolva la timp.Spune dar si asculta.Daca eu as fi facut acest lucru,nu as fi ajuns in impas cu prietenele mele...Povestea prietenie noastre ar fi fost una cu final fericit nu cu unul incert iar eu nu as mai fi fost nevoita sa scriu la persoana a2-a,ca sa prind si eu vreo idee din ceea ce as fi zis...