Alaturi in moarte...

Ochii ei cuprind intr-o privire toata imensitatea cerului.Paseste pe nisipul inghetat si simte scoicile cum ii zgarie picioarele...A venit la mare sa-si spele pacatele,sa-si curate sufletul si sa gaseasca o pereche de ochi negri ce i-au promis nemurirea...

Ar vrea sa evadeze dar portile universului ei ii sunt de mult inchise...Ar vrea sa scape...sa se plimbe prin lumea ei si sa fie fericita...o fericire marunta dar suficienta...ar vrea sa se lepede de gandul ca daca s-ar lasa usor purtata de marea inghetata el ar veni sa o caute...ar veni s-o planga si apoi ea l-ar saruta pe buza de sus,i-ar simti bataile innebunite ale inimii,i-ar simti gandurile...ar fi din nou al ei...doar al ei...

Mereu vine la mare sa se linisteasca...marea ii da solutii...marea i-a dat iubirea...in ea a pierdut-o...tot ea trebuie sa i-o redea.Traieste prinsa intre doua lumi:lumea in care l-a pierdut si in care adesea ii mai simte respiratia si lumea in care el o asteapta:lumea in care se vor salva unul pe altul si in care vor gasi fericirea eternitaii...

Viata ei depinde de o clipa...Paseste pe valurile reci si simte cum aluneca pe alge...isi aminteste de cand se plimbau impreuna prin apa,de cum ea se impiedica de stanci si el o prindea luandu-i ca recopensa dulci sarutari...isi aminteste de promisiuni sub luna verii...isi aminteste tot!Ochii ei se scalda in lacrimi...devin una cu marea si cu cerul la apus...

Nu isi mai poate controla gandurile...ar vrea sa-l vada,sa stie ca e acolo,ca o asteapta.Ii e frica...Ar vrea sa se intoarca dar nu are curaj...Simte ca zboara,incet ca prin ceata...Se uita iapoi...Mai vede o pata alba ce pluteste pe valuri...Nu ii mai pasa...Trupul era tot ce o mai tinea departe de iubirea ei...Acu i s-a alaturat...In moarte...